Ziua 1, duminică, 21 iunie 2015
Până pe seară ne-am adunat cu toţii, am făcut cunoştinţă, ne-am împărţit camerele şi am legat prietenii timide. Am fost întămpinaţi de ploaie, dar i-am venit de hac cu un mini-concert de bun venit. Ne-am prezentat, am cântat la pian (şi serios, dar şi aiurit, pentru că nu prea avem ocazia să facem asta la lecţiile de pian 🙂 şi am explorat atelierul de pictură.
Ziua 2, luni, 22 iunie
Dimineaţa am dedicat-o explorării parcului din jurul conacului. Apoi am pornit la vânătoare de insecte pe dealurile din jur. Ioachim a reuşit să aprindă focul cu o lupă, iar Sofia a fost, în mod evident, cea mai pricepută la prins insecte. Ne-am delectat toţi cu cireşe amare şi am cules sunătoare.
Teofana şi Smaranda I şi-au deschis un magazin în cameră, lansat cu o campanie de marketing în toată regula: afişe desenate de mână, invitaţii pahare cu flori de câmp.
Contrar aşteptărilor, atracţia taberei nu sunt nici lecţiile de pian, nici exponatele din Muzeul George Enescu, ci puii de câine din curtea conacului.
După atâta hoinăreală şi relaxare, după amiaza am dedicat-o studiului: pian, pictură, cor. Am povestit şi audiat un fragment din povestea muzicală Petrică şi lupul de Serghei Prokofiev. Copiii au format două echipe şi vor aduna informaţii din istoria şi teoria muzicii, informaţii pe care le vor folosi drept indicii la vânătoarea de comori ce va avea loc la finalul taberei.
Ziua 3, marţi, 23 iunie
În această dimineaţă, înviorarea a fost condusă de Tedi, în vreme ce ieri, l-am avut instructor pe Ioachim. Fiecare înviorare se termină cu o tură de alergare prin parcul din jurul conacului.
Azi am vizitat salina Târgu Ocna: am jucat şah cu piese uriaşe, ne-am dat în leagăne, pe tobogane şi în balansoare.
După amiază am studiat intens la pian, am povestit despre intervalele muzicale, ne-am jucat în aer liber şi am mai făcut o tură de alergare în jurul conacului. După cină am repetat la cor, căci vă pregătim noi surprize pentru concertul de sâmbătă. Am încheiat seara cu noi indicii pentru vânătoarea de comori şi cu vizionarea poveştii muzicale Petrică şi lupul de Serghei Prokofiev. Am aflat că fiecare personaj este reprezentat de câte un instument: Petrică – familia instrumentelor cu coarde şi arcuş (vioară, violă, violoncel şi contrabasa); pisica – clarinet; pasărea – flaut; raţa – oboi; lupul – corni francezi; bunicul – fagot; vânătorii – timpani şi toba mare. Interesant este faptul că Prokofiev a compus muzica, dar a scris şi povestea din spatele muzicii, totul în doar 4 zile!
Ziua 4, miercuri, 24 iunie
Instructoarele noastre de azi la înviorare au fost Maria, Sînziana şi Sofia. Dimineaţa am dedicat-o picturii. Am aflat o mulţime de lucruri interesante de la pictorul Horia Niţu, alături de care am pictat linii, pete, flori şi frunze. Am început să lucrăm şi la proiectul nostru Dada, care arată deja spectaculos. Am povestit despre sărbătoarea de Sânziene, dar şi despre Mircea Eliade, autorul romanului Noaptea de Sânziene.
Şi pentru că azi este ziua iei, am sărbătorit şi noi prin vizitarea Muzeului George Enescu de aici, de la Tescani. Dar nu oricum, ci îmbrăcaţi în ii. Am aflat lucruri interesante despre George Enescu şi despre soţia lui lui, Maruca Cantacuzino. Am văzut ochelarii şi agenda lui Enescu, precum şi vioara pe care a primit-o drept premiu la 17 ani, atunci când a absolvit cu premiul I Conservatorul din Paris. În muzeu am mai văzut scrisori şi desene ale lui Enescu de pe la 7-8 ani, precum şi un afiş care anunţa prima audiţie în România a Simfoniei a XI-a de Beethoven, sub bagheta lui George Enescu. Am vizitat şi camera dedicată unui alt mare compozitor român, Mihail Jora, văr cu Maruca Cantacuzino.
Am mai aflat că aici, la Tescani, a finalizat Enescu munca la opera Oedip, iar în curtea conacului am admirat statuia lui George Enescu. Lângă statuie se află locul în care şi-ar fi dorit să fie înmormântaţi Enescu şi Maruca, conform ultimelor dorinţe din testament. Cei doi sunt înmormântaţi la Paris, în cimitirul Père Lachaise. Şi desigur, am ascultat muzică de George Enescu.
Copiii şi-au desenat apoi propriile ii, iar după ce am studiat temeinic la pian, am pornit în drumeţie îmbrăcaţi în ii. Am cules flori şi ne-am făcut coroniţe, aşa cum poartă Sânzienele, am cioplit ţepuşe, dar şi un flaut din lemn, am mâncat cireşe amare şi am coborât la râul Tazlău. Tare bine s-au simţit copiii la râu: au aruncat pietre în apă, au făcut plute din scoarţă de copac, au adunat mormoloci şi insecte. Şi pentru că de Sânziene e bine să culegi plante de leac, am adunat şi noi sunătoare, mentă şi pătlagină.
Ziua s-a încheiat cu exerciţii de teoria muzicii, dar şi cu mult aşteptata petrecere în pijamale. Fiecare copil a venit cu câte o idee de joc şi toate au fost foarte apreciate. Foarte apreciată la lectura de seară este cartea Hai-hui prin univers, de Mauri Kunnas.
Ziua 5, joi, 25 iunie
În această dimineaţă am vizitat Palatul Ghika din Comăneşti. Am văzut unelte ţarăneşti folosite în agricultură, am aflat cum se obţinea cânepa (cu ajutorul meliţei sau a meliţoiului), din care se făceau straiele ţărăneşti, cum se coseşte şi depozitează fânul; am admirat diverse vase folosite în gospodăria ţărănească (de la ulcioare, până la cofe şi linguroaie); toate acestea ne-au prilejuit discuţii amuzante asupra unor expresii precum „a da cu meliţa” şi „ulciorul nu merge de multe ori la apă”, dar şi despre ţăpoiul cu care omul încerca să urce nucile în pod în Prostia omenească a lui Creangă. Am mai aflat că glugile ciobanilor erau făcute din lână (deoarece păstrează căldura chiar şi atunci când este udă). Foarte apreciate de către băieţi au fost instrumentele de pescuit şi vânătoare; am văzut cum arată un baltag şi am aflat că cei care se ocupau cu pescuitul (considerată muncă mai uşoară) erau femeile şi copiii. Am admirat instrumente muzicale populare din satul Palanca, dar şi modelel sculptate pe porţi şi mobilier. Am aflat că rozeta este un simbol solar, în timp ce crenguţa de brad este un simbol masculin. Şi cozile de la linguri au semnificaţii speciale în cultura populară: o coadă în formă de peşte sugerează că omul trebuie să alunece cu dibăcie printre greutăţile vieţii, în timp ce coada în formă de cocoş reprezintă victoria asupra greutăţilor pe care trebuie să le lăsăm în urmă şi să privim cu bucurie către o nouă zi.
Am putut observa un război de ţesut, precum şi costume populare, ii, ştergare şi covoare. Am aflat cu această ocazie că principalele modele folosite sunt rozeta, crenguţa de brad, rombul, floarea de colţ, păianjenul.
În camera de vânătoare, copiii au observat diverse blănuri, precum şi animale şi păsări împăiate (proprietarii Palatului Ghika au fost mari exploratori şi iubitori de natură): de la elani şi cerbi lopătari, până la jderi şi ereţi. În galeria de pictură am putut admira tablouri ale unor pictori români contemporani, printre care şi câteva tablouri de Sabin Bălaşa. În plus, am văzut două tablouri cu aleile de plopi de la Tescani, pe care am hoinărit şi noi zilele trecute. Marea oglindă din holul de la intrare ne-a încântat cu povestea ei, care spune că celui care a minţit şi priveşte în această oglindă, îi va creşte nasul. Şi salonul în care se ţineau seratele muzicale ale familiei Ghika i-a încântat pe copii. Au găsit un pian, ce-i drept, dezacordat, dar acest fapt nu i-a împiedicat să improvizez un mini-concert.
După vizitarea muzeului, am coborât pe malul Trotuşului, nou prilej de aruncat cu pietre în apă. Următoarea oprire a fost la Moineşti, la Monumentul Dada, ridicat în memoria fondatorului acestei mişcări, Tristan Tzara, originar din Moineşti.
După masa de prânz, am făcut repetiţii în sala de concert, în aşteptarea concertului de sâmbătă. Apoi am continuat munca la mini-proiectul nostru Dada, al cărui vernisaj va avea loc tot sâmbătă. Cu această ocazie, pictorul Horia Niţu, ne-a povestit câte ceva despre dadaism. Acesta a fost o mişcare de revoltă împotriva absurdităţii Primului Război Mondial, căruia s-au hotărât să-i răspundă cu absurdităţi la nivel artistic (colaje, asocieri absurde, utilizarea excesivă a literelor). Însuşi numele mişcării s-a dorit a fi unul absurd, fără sens, în dorinţa de a trezi la viaţă lumea copleşită de ororile războiului. Fondatorul acestui curent artisitc (manifestat în pictură, sculptură, literatură, cinematografie) a fost poetul român Tristan Tzara, născut la Moineşti, la doar câţiva kilometri de Tescani.
Către seară a sosit momentul să îi urăm La mulţi ani! Sînzianei. După ce ieri şi-a sărbătorit ziua numelui, azi a împlinit 9 ani. Prilej să sărbătorim cu tort, urări şi multă disctracţie. Copiii au improvizat ad-hoc un mini-concert-concurs pentru Sînziana. Concursul a fost câştigat de Tedi, cu o interpretare super-haioasă a unei parodii după Yellow Submarine. Trofeul câştigat de Tedi a fost o creangă groasă de copac.
Ziua 6, vineri, 26 iunie
Azi ne-a întâmpinat o dimineaţă ploioasă, numai bună pentru studiat la pian. La micul dejun, copiii au iniţiat o discuţie despre astronomie: găuri albe, găuri negre, găuri de vierme, soarele, luna şi mareea, cănd va dispărea soarele şi sistemul nostru solar… Apoi ne-am pregătit intens pentru Concertul de gală de mâine şi am făcut desene cu motive populare româneşti (rozete şi crenguţe de brad).
După masa de prânz am vizionat actul I din opera Flautul fermecat, cu Teatrul de Marionete din Salzburg. Au urmat exerciţii de teoria muzicii. Şi pentru că ploaia s-a oprit şi soarele a ieşit chiar la timp, am început mult aşteptata vânătoare de comori. Indiciile din istoria şi teoria muzicii i-au plimbat pe copii prin curtea conacului şi i-au condus la mult râvnita comoară.
Din cauza vântului puternic, am fost nevoiţi să renunţăm la focul de tabără, pe care l-am înlocuit cu o plimbare prin împrejurimile conacului.
Ziua 7, sâmbătă, 27 iunie
Ultima zi a taberei! Bagajele sunt făcute, repetițiile încheiate. Sala Oedipe din Muzeul George Enescu a găzduit concertul de gală al Cursurilor de măiestrie Mozartinno. La intrare am poziționat pictura colectivă pe care copiii au realizat-o împreună cu Horia, mult admirată de toată lumea. A urmat concertul propriu-zis, la care micii pianiști și-au demonstrat puterea de concentrare. Rezultatul orelor de studiu din tabără a fost răsplătit cu aplauze, diplome și partituri oferite de Muzeul Național George Enescu. Expoziția despre viorile maestrului realizată de dr. Adina Sibianu a fost prezentată de Irina Nițu într-o manieră interactivă, după spectacolul-surpriză oferit de câțiva dintre participianții Cursului de măiestrie Mozartinno. Întregul eveniment s-a încheiat cu o ședință foto pe treptele muzeului și în fața Merăriei, alături de părinți și personalul muzeului din Tescani, doamne și domni care ne-au îndeplinit toate dorințele pe parcursul celor șapte zile. Cu veselie dar și cu o oarecare tristețe ne-am despărțit unii de alții, animați însă de convingerea revederii.
